Actor pe scenă, actor în pieţe şi pe
bănci de lemn.
Îţi porţi paşii sub cerul liber şi
al tău îndemn
C-un suflet rece şi cu măşti de
gheaţă
Al tău chip aspru îl am acum în
faţă.
Să-l mângâi, să-l lovesc sau să-l
imit?
Văd mâini ce joacă un rol la infinit...
În spatele cortinei ţi-ascunzi
sufletul gol,
Acolo unde soarele topeşte nordul
pol.
Lasă din pieptul tare să cadă cruste
moi
Şi vântul să-ţi apese pe umerii cei
goi.
O inimă pustie, ascunsă pe sub oase,
Ce-aşteaptă soarta-n două s-o rupă
şi s-o coase.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu