vineri, 15 iunie 2012

M-am otrăvit cu perfecţiune...


 Fără prea multe explicaţii. M-am otrăvit; mi-am otrăvit sufletul cu amintirile. Cu imaginea unei lumi perfecte, pe care o promovam. E fals şi uz de fals! E miraj! Aşa e: toată lumea e fericită. Femeile plâng doar la telenovele şi când curăţă ceapă. În restul timpului, au nervi. Bărbaţii nu lovesc femeile, nu le scuipă, nu le înjură. Copiii sunt fericiţi, părinţii nu le pleacă în străinătate şi nu-i lasă ca pe nişte câini, cărora le aruncă un teanc de euro, să-şi clădească iubirea din bani. Otravă curată, dar perfectă! Avem numai fete cuminţi, serioase, care merită apreciate. Fete care nu nasc în chinuri, ascunse de privirile părinţilor. M-am otrăvit cu perfecţiune...

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu