Eu vara NU dorm, dar doarme cineva?!

Numeşte-o insomnie, dar orele nu-mi dau pace. Ceasul ticăie tot mai tare, spre dimineaţă. Un trei, tardiv, care-mi miorlăie în timpan. Îl aud, ba mai mult, îl simt cum îmi trage trupul greu, pe un drum anevoios. Genele-mi tresar, ca din coşmar, iar apoi recad. Şi tot aşa, într-o mişcare de du-te-vino, de parcă ne-am juca prinselea. Şi ne jucăm, ne tot jucăm, în fiecare seară. Sau, mai bine zis, dimineaţă. Limbile ceasornicului se trezesc fix şi fixe, la ora târzie. Mă trezesc, din dulceaţa somnului. Că, de , când ţi-e lumea mai dragă, trebuie să te amărăşti puţin. Spre ziuă, las genele să mai guste puţin din dulceaţa lui trei şi... o iau de la capăt.


Noroc cu Connect-r care vara asta nu doarme nici el...