Eşti mai frumoasă azi. Cu mult
mai frumoasă. Şi e prima oară când îţi spun bună dimineaţa, prima oară
când sunetele astea sunt melodioase, când tonalităţile au încetat să fie
joase. Prima oară când întind mâna şi mi-o cuprinzi, când te privesc şi
nu mă satur. Când mă las învăluit de braţele tale şi dezvăluit de
aşternuturi.
E
dimineaţă în doi, în noi, cu noi, lângă noi. Dimineaţă, atât de tardivă. O
dimineaţă care ne ascunde şi în acelaşi timp care ne scoate la iveală
trăsăturile. Eşti atât de frumoasă azi. Te oglindeşti în cer şi cerul se
oglindeşte în tine. Dimineaţa mi te descoperă, dimineaţa mi te acoperă.
Tu, atât de frumoasă, de dimineaţă.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu