Încă sunt eu!

Încă sunt eu, puţin mai matur. Sau cel puţin asta cred. Nu m-am schimbat, în decursul anilor - moral. Am aceleaşi principii, pe care oamenii le consideră învechite. Am început să mă obişnuiesc cu statutul de nepoftit şi eticheta de neintegrat.

Recunosc, nu fac parte dintr-un grup anume şi n-am cine ştie ce anturaj, dar am o mână de prieteni - puţini, dar minunați de buni. Încă sunt eu, ăla neanturabil, mult prea conservator. Mă bucur că am rămas la fel, cu toate influenţele din societate.

Încă sunt eu şi mă bucur pentru că principiile mele învechite m-au ajutat să trec de perioade grele. Mi-e bine cu statutul ăsta, pentru că eu nu sunt aratat cu degetul drept anti-exemplu, eu nu înghit toate prostiile, nu sar în braţele primei persoane pe care o văd, nu mă despoi de caracter.

Încă sunt eu, cu speranţa că o să rămân la fel. Că n-o să-mi schimb părerea, doar pentru că aşa zice X, Y sau Z. Sunt eu, anti-eroul, aşa mă văd majoritatea. Eu, închis în lumea mea, cu piesele mele pe propria-mi tabla de sah.

M-am raportat mereu la cei mai buni şi nu la cei mai de jos. Încă sunt eu, pentru că nu mi-am luat drept model Columbeni. Sunt eu, pentru că sper la un viitor mai bun, pe care eu îl desenez cu pixul şi-l creionez mental. Încă sunt eu şi asta mi-o spun toţi: Ai rămas la fel. Eşti neschimbat...



Şi poate că uneori mă enevervez, pentru că e imposibil să nu vezi o schimbare la mine... Atunci mă apucă mania schimbărilor. Gata, de azi îmi pictez mintea altfel! Dar, mă bucur, pentru că încă sunt eu...