De vorbă cu mine.

M-am regăsit din nou, într-o gară. Aştept. Doar vântul şi câteva gunoaie rătăcite de-a lungul peronului murdar dau contur decorului ăsta, desprins parcă dintr-o dramă poloneză. Trenul refuză să mai apară... dar încă nu mi-am pierdut răbdarea.

Nu ştiu încotro merg, ştiu doar că vreau să evadez din liniştea asta surdă. Mă întreb cât drum mi-a mai rămas până când voi putea scăpa din locul ăsta morbid. Nu mai vreau gări goale, cu himere şi umbre de siluete, pe care doar mintea mea le conturează, ci una animată de chipuri... care nu se sfiesc să mă privească... zâmbitor.

Respir vară prin toţi porii. Expir otravă căci simt cum fiecare adiere de gând bun... mă repugnă...
Simt cum îmi duc existenţa sub un glob imens din care nu mai pot ieşi. Orice gest, orice mişcare aş face nu e decât o altă pagină pe care o răsfoiesc fără să-i mai citesc conţinutul.

"Să evadez.... libertate... să simt cum vântul îmi numără haotic fiecare fir de păr".
Sunt lucruri pe care nu mulţi le înţeleg, dar nu mai am nici o aşteptare, nici o dorinţă şi nici măcar vreun gând care să mă facă să-mi doresc să fiu înţeles. Nu vreau decât să-mi trăiesc visul, exact aşa cum este el, fără detalii inutile. Fără jocuri, fără reţineri sau obstacole.

"Mai e puţin...", îmi şoptesc miile de gânduri care nu-mi dau pace noapte de noapte. Ne repetăm mereu, că trebuie să mergem mai departe…dar departe contează prea puțin, fiindca azi e mai important! Am vrut să las totul în urmă, să mă nasc înca o dată, fără nici un trecut, dar m-au torturat sufletește și psihic până am cedat…până am căzut..până am rămas o umbra, până nu a mai ramas nimeni să mă ia de mâini, să mă ridice… 

E vina mea că nu am știut să fiu egoist, rău, să calc pe suflete pentru propria fericire. Am adunat toate energiile negative şi le-am răsfrânt asupra mea de parcă am uitat că numai eu mă pot ajuta să scap întreagă din toată mizeria asta. Acum nu-mi mai doresc decât să-mi pot ucide gândurile.

Rahat…nu am nevoie de compătimirea nimănui,  e doar un fragment dintr-un dialog între suflet și mine. Vreau să uit tot ce-am pătimit. Aş vrea să uit pentru o clipă că exist... şi totodată, ai să-mi spui că e o redundanţă... dar aş vrea să uit ... că vreau să uit! Fiecare zi care trece ne răpește cu ea câte ceva, dar îți și dăruiește...totul e un schimb!

Punct!