Suspin nisip...

1, 2, 3...20, 21, 22... 45, 46, 47... respir şi număr paşii care-au mai rămas până când umerii noştri nu vor mai avea acelaşi ax. Suspin. Aştept într-o gară uitată de lume şi timp , sub un nor greu de amintiri fără contur. Vântul se ceartă cu părul meu, iar eu mă lupt cu soarele căci nu mă lasă... să te privesc, dar bine face.
El ştie că tu nu eşti decât o himeră. Dacă privirile noastre s-ar întâlni m-aş rătăci din nou în intunericul pe care îl emani. 

Suspin. Te-ai întors la mine fără să mă întrebi măcar dacă îmi doresc să revăd trecutul, dar aşa cum ai venit, aşa ai şi plecat...lăsându-mi doar gustul amăgirii că ar putea exista din nou "noi". Te văd cum dispari pe drumul fără margini pe care trec zilnic mii de suflete...

Aud şuierat de tren...şi suspin...

Acum, gândurile îmi aleargă prin labirintul inimii crude.
Lacrimile-mi s-au transformat în mlaştina din care sentimentele nu mai pot scăpa.
Zadarnic se chinuie să scoată la iveală palmele zdrobite din haosul evadării.
S-au înecat în dorinţe deşarte, speranţele au apus odată cu soarele sub norii grei de plumb şi noaptea se lasă peste timp... şi timpul se lasă peste noi...
Suspin... singurătatea ne-a părăsit, dar eu râd cu lacrimi prin ochii trişti.
Mâine am să mă întorc la locul unde...sufletele îşi agaţă de trup amintirile cu iz de alge...Mâine am să mă întorc la locul unde încă mai există "noi"...
Mâine am să redevin...semizeul nisipurilor... Suspin...

Ce nu te omoară, te lasă plin de cicatrici…

Pereţii camerei suspină a singurătate. Îmbrăcaţi în alb, pătaţi cu fum, şoptesc poveşti de mult uitate.
Şi mă transform. 
Oricât de puternici am fi… avem momente când cădem. Toţi. Şi cu cât suntem mai puternici, cu atât mai mari sunt şansele să cădem mai rău.

Ştiu, sunt momente când simţi că chiar dacă stai în picioare, tu de fapt eşti jos. Cât de jos se poate. Ai momente când la 18, 19 ani… te simţi ca la 40,50 de ani. Când simţi că ţi-ai trăit viaţa mai mult decât trebuia. Eu îi înţeleg pe cei care spun că se simt bătrâni deşi au doar 20 de ani. Chiar dacă pielea ţi-e fină şi eşti sănătos tun, sufletul tău să fie atât de îmbătrânit şi plin de zbârcituri încât dacă mai suflă o dată, cedează. Să te simţi atât de trecut prin viaţă, încât să nu mai fii surprins când auzi o noutate. Totul să ţi se pară sec şi vechi.
Şi asta de ce? Pentru că eu, da eu, mi-am dat an cu an din sufletul meu. Am dat câte puţin din viaţa mea celor în nevoie. Am crezut că sunt puternic. Că eu pot rezista fără ca cineva să mă ajute. Fără ca să mă reîncarc cu noi rezerve pentru viaţă. Dar acum… mi s-a terminat oxigenul.

Pentru că în oraşul ăsta în care am lenevit mai bine de un an e prea mult gri şi mă sufoc de atâta linişte...
Pentru că m-am săturat de rutină şi de acelaşi miros îmbâcsit...
Pentru că vreau să-mi limpezesc gândurile...
Pentru că mi-e dor să visez sub cerul liber, învelită în pătura groasă de stele...
Pentru că am promis unui suflet drag că vom merge acolo...

Pentru că e timpul să-mi acord câteva zile numai mie...
Pentru că merit... şi pentru că simt nevoia de a mă reîncărca......m-am decis să iau o pauză.

Eu, o geantă, câteva gări...un suflet bun şi multă linişte!
Nu internet, nu haos... frământări zero!
Motive... pentru că e timpul să respir!

Pentru că trebuie să mai pun şi punct...

Existența, o continuă schimbare!

Viața e în continuă schimbare, zilele nu seamănă între ele, chiar dacă unele par de-a dreptul banale… Heraclit spunea că lucrurile își găsesc repaus numai în schimbare. Ei bine schimbarea poate fi benefică sau nu, depinde cât de mult ne petrecem timpul în zona viului, și nu în cea a lucrurilor statice… Viaţa este o curgere, este un fluviu, este o mişcare continuă. Dar oamenii au impresia că ei înşişi reprezintă ceva static. Numai obiectele sunt statice, numai moartea este încremenită; viaţa este o continuă schimbare. Cu cât există mai multă schimbare, cu atât viaţa este mai abundentă. Iar o viaţă abundentă aduce cu sine extraordinare schimbări, clipă de clipă. Stiu că lumea nu se va schimba peste noapte, e o utopie și asta, fiindca lumea se schimbă zi de zi…evoluează sau involuează. Iar în viață pot apărea frânturi, fiindca nu le poti avea pe toate… Și daca le-ai avea ce farmec ar mai avea existența ta?  Trebuie să existe și pagini rupte din carte…