Incomplet

Sunt clipe când toţi ne dorim să evadăm şi să rupem tăcerea, să renunţăm la inhibiţii şi la gândul că ceea ce am putea face sau spune ar fi interpretat de lumea asta mult prea serioasă în care ne învârtim zi de zi.

Sunt momente când vrem să scăpăm din jungla asta de oameni cu feţe palide şi triste, care nu cunosc decât drumul spre job sau facultate şi înapoi. Şi zăresc uneori chipuri tinere şi zâmbitoare...dar îmbătrânite mult prea devreme de povara cenuşie a sufletului...de "dramele" adolescenţei.

Toţi purtăm o cruce, mai grea sau mai uşoară, toţi simţim cum pământul de sub noi se clatină...

Au fost ore în care simţeai că timpul nu mai vrea să treacă? Au existat oare zile în viaţa ta când totul a fost precum un vis... din care ai refuzat să te mai trezeşti?...Cu siguranţă DA!
Suntem des amăgiţi de gustul dulce amărui al clipelor ce par eterne...dar ele sunt şi vor rămâne doar o amintire în continuă devenire.

...Hai să uităm să mai gândim, hai să încercăm măcar pentru câteva zile să trăim şi atât! E simplu... suntem simpli! Nu suntem altceva decât nişte fire de nisip risipite în vânt ...pe marea agitată...nu suntem decât fulgii topiţi în razele timide ale soarelui de aprilie...