Ajută-i să te cunoască!

2 Aprilie – poate părea o zi de primăvara obişnuită. Doar cu o ”mică” diferenţă faţă de oricare altă zi: mai toată harta lumii se va colora în albastru pentru autism. Din anul 2007, 2 Aprilie a fost declarată ZiuaInternaţională de Conştientizare a Autismului, iar România nu face excepţie.

(Şi) în spotul de anul acesta al Autism Romania, zâmbetul familiar al Manuelei Hărăbor te invită să-l cunoşti pe Andrei, fiul ei ”special”, care a moştenit ochii ireal de frumoşi ai mamei, dar poartă pe chip semnele autismului. Poţi înţelege că autismul nu se vindecă niciodată şi nu alege.

”Un copil cu autism devine un adult cu autism. Ești pregătit? Autismul este o tulburare prezentă pe toată durata vieții – nu dispare când copilul crește. Dar omul din spatele autismului este întotdeauna  unic” , spune şi ANCAAR, prin campania ”Omul din spatele autismului”.

„Autismul nu doare, dar poate fi o povară pentru cel afectat şi pentru familia sa. Un tânăr diagnosticat cu autism poate fi un matematician excepţional, dar să nu se poată hrăni singur ” se spunea în petiţia online privind persoanele cu autism, care circulă pe internet în perioada anului trecut.

Ce (mai) vor? Nu multe, dar foarte mult din punctul de vedere al unui părinte cum este şi Manuela Hărăbor. În spatele rândurilor, nişte realităţi pe care nu le pricepi decât dacă eşti dincolo de baricadă:

1.  (…) evaluarea necesităţii furnizării serviciilor trebuie să se realizeze nu în baza coeficientului de inteligenţă ci în urma evaluării complexe a nivelului de funcţionalitate al fiecărui copil.

2. Adoptarea de urgență a unor criterii (…) care să nu mai permită confuzii între autism, retard mental şi schizofrenie şi să permită, astfel, servicii adecvate, dar și continuitatea accesului la aceste servicii pe tot parcursul vieții.

3. (…) societatea civilă trebuie implicată în procesul de elaborare şi modificare a actelor normative care pot afecta viaţa copiilor, tinerilor şi adulţilor cu autism.

Tradus, înseamnă ca un părinte cu un copil născut fără voia lui cu acest sindrom să aibă acces la specialişti, aceştia la rândul lor să ştie tot ce ştiu colegii lui din ţările avansate în materie de tulburări de spectru autist.

După diagnosticare corectă, copilul să beneficieze gratuit de terapie ABA sau alte metode de educaţie care-l ajută să progreseze – în prezent, serviciile, foarte costisitoare, sunt plătite din buzunarul părinţilor, cu susţinerea exclusivă a ONG-urilor.

„În România, la fiecare şapte ore se naşte un copil cu autism. Potrivit estimărilor internaţionale, rata tulburărilor din spectrul autism este de 1 la 100 copii,  4 din 5 copii sunt băieţi”, anunţă o statistică şocantă Asociaţia Speranţa Andradei din Focşani.

Realitatea mai înseamnă că este nevoie de educaţie pentru toţi părinţii şi profesori în privinţa autismului. Nu este o boală contagioasă, dar doare – indiferenţa, ignoranţa „celorlalţi”, faptul că vezi că eşti privit ciudat şi ocolit când ieşi în public. Stigmatizarea duce de multe ori la ruşinea de a recunoaşte că ai un copil „altfel”.

„Când părinţii află că au un copil autist, majoritatea şi-ar dori ca problema să dispară în mod magic. (…) Este important pentru familie să-şi depăşească durerea şi să facă faţă problemei, în acelaşi timp sperând la un viitor bun al copilului lor”, avertizează ANCAAR, Asociaţia Naţională pentru Copii şi Adulţi cu Autism din România.

Şi pedagogii au nevoie urgentă de educaţie. Un educator sau profesor neavizat va izola copilul cu semne din spectrul  autist care nu face faţă grădiniţei sau şcolii, eventual îl va pedepsi sau îl va da de exemplu negativ copiilor care „pot”.

Multe grădiniţe sau şcoli închid pur şi simplu porţile în faţa autismului: sistemul actual nu face faţă integrării şcolare, deşi, pe hârtie, programele de incluziune arată bine pentru ochii europeni.

“Să fii autist nu înseamnă să fii neuman. Însă înseamnă să fii un străin. Înseamnă că ceea ce este normal pentru mine, nu este normal pentru alţi oameni. Sub anumite aspecte, eu sînt foarte prost echipat pentru a putea supravieţui în această lume, precum un extraterestru eşuat fără un manual de orientare… Acordaţi-mi demnitatea de a mă cunoaşte în termenii mei – recunoaşteţi faptul că sîntem în mod egal străini unii faţa de ceilalţi, că felul meu de a fi nu este doar o versiune defectă a felului vostru de a fi. Suspendaţi pentru o clipa propriile voastre prezumţii. Definiţi-vă propriii termeni. Lucraţi cu mine pentru a construi punţi între noi.” (Jim Sinclair, persoană cu autism -  www.autismromania.ro)

Fundatia Centrul Psihologic Delta Dunarii are rolul de a pregăti pentru fiecare copil un plan de lucru individual pe baza abilităţilor, competenţelor şi talentelor fiecăruia. De asemenea, proiectul urmăreşte şi creşterea şanselor de integrare socială şi ulterior de acces pe piaţa muncii, a tinerilor afectaţi de autism, prin diagnosticare din timp şi accesul la servicii şi programe de recuperare şi asistenţă specializată.

Scopul Asociaţiei Centrul de Psihologie DeltaDunării este sprijinirea copiilor cu tulburări de dezvoltare pentru depăşirea situaţiilor de dificultate, prevenirea şi combaterea riscului de excluziune socială, creşterea calităţii vieţii şi promovarea incluziunii sociale a acestora

Asociaţia a fost înfiinţată din dorința de a veni în sprijinul părinților ai căror copii au nevoie de intervenția unor specialiști pentru asigurarea unui nivel de independență optim în raport cu nivelul de existență .

Drept urmare , în cadrul Asociației activează Centrul de Zi pentru Recuperarea Copiilor cu Dizabilități Delta Dunării ca ca furnizor de servicii de specialitate pentru copiii care prezintă tulburări de dezvoltare .

"Ne-am dorit înfiinţarea unui centru care să fie dotat corespunzător, cu un personal calificat , care să ofere zilnic servicii de terapie comportamentală , ocupaţională , stimulare cognitivă şi senzorială , logopedie , evaluare psihologică pentru copiii cu tulburări de dezvoltare , precum și suport moral şi consiliere psihologică pentru părinţii lor ." - Alina Romanov, preşedinta Centrului de Psihologie Delta Dunării

Centrul a fost acredidat in data de 28.01.2013.

In data de 11 martie 2013 am incheiat un protocol de colaborare cu Asociatia Real Racing pentru recuperarea copiilor prin hipoterapie(terapie cu cai). Avem formate 3 grupe de cate 5 copii fiecare, dar pentru desfasurarea in conditii optime a acestei forme de terapie avem nevoie de fonduri suplimentare (echipament, transport copii).

 In data de 20 martie am incheiat un protocol de colaborare cu Asociatia Sport pentru Autisti  Romania in vederea promovarii si aplicarii terapiei 3 C – terapie prin sport pentru recuperarea psihomotorie a copiilor cu autism.  Avem formate grupele, in schimb avem nevoie de inchirierea unui spatiu pe care sa-l dotam corespunzator.

Servicii furnizate:

    - Evaluare comportamentală a abilităţilor în vederea întocmirii programelor individualizate de recuperare .

    - Programe individualizate de stimulare psiho – senzorio - motrică în funcţie de simptome , vârstă , IQ, analiză funcţională a comportamentului , abilităţi , limbaj verbal şi non-verbal al copilului , dificultăţile sociale , comportamentele stereotipe , implicarea părinţilor ca şi co-terapeuţi .

    - Programe individualizate de terapie comportamentală – ABA .

    - Consiliere familială – acordarea de traning şi suport familiei copilului autist .

    - Informarea şi sensibilizarea comunităţii cu privire la problematica copiilor cu dizabilităţi prin editarea de broşuri şi fluturaşi , distribuite gratuit la cabinete medicale , unităţi de învăţământ , Direcţia pentru Protecţia Copilului Tulcea .

Cont bancar:
RO49RZBR0000060015011910 Banca Raiffeisen Bank Sucursala Tulcea , Asociatia Centrul de Psihologie Delta Dunarii.

Puzzle cafe - bristo & live events au fost extrem de receptivi la apelul fundaţiei Centrul Psihologic Delta Dunării şi au hotărât imediat organizarea unui concret caritabil. Imediat cum au aflat de data de 2 Aprilie - Ziua Internaţionala a Conştientizării Autismului, Compania 7, Bogdan Vladau, Cristian Sanda, Anthony Icuagu şi Mihai Grigoraş au raspuns acestui apel de a canta marţi 2 Aprilie, în Puzzle pentru micuţii bolnavi de autism.

La vie en rose!

Încă o zi alături de ea şi simţi că-ţi trece prin pori. Parfumul ăla stupid, cu nuanţe florale, ţi-a rămas pe cămaşă. La început, te-ai prefăcut că nu-ţi place, cum că-i prea feminin pentru gusturile tale ş-apoi ai ajuns să-l adori. Cauţi tot felul de pretexte să o vezi, să o revezi, deşi în mintea ta scenariul e gata de ceva vreme: tu şi ea, în rolurile principale, recuzita (însumând câţiva trandafiri care-i vor aduce zâmbetul pe buze în fiecare zi), locaţia (oriunde în lumea asta), dar fără personaje secundare. Cortina se va ridica, dezvăluindu-i întâi botul lustruit al pantofilor, va urca tot mai mult, până îi va ajunge la mijlocul încins cu o curea subţire, iar la final, în aplauzele tale, i se vor dezvălui şi trăsăturile angelice. Fizionomia tipic feminină, cu ceva aparte: ochi expresivi, spre un verde crud, sprâncene conturate, buze trasate-n forme pline, obraji parcă sculptaţi de Brâncuşi; tu, frumoasă pe de-a întregul.
Sala tace. Nu e nimeni în ea, însă noi vedem lumea. S-au ridicat toţi spectatorii în picioare şi te aplaudă. Nu la fel de intens ca mine. Ei te văd aşa cum nu eşti: actriţă. Te văd în rolul de pe scenă, nu într-un rol al vieţii. Eu văd omul. Dincolo de cortină, te văd, îţi văd sufletul. Mă plimb prin el şi n-aş mai pleca niciodată de acolo. E un drum în doi. Pe scena noastră, se trăieşte la intensitate maximă. Eu, de undeva din colţ, te mai privesc puţin. Aplaud. Tot mai intens.