Furtună de sentimente!

Vine o vreme când te simţi dezamăgit. Problemă după problemă…se adună. Şi taci, mergi mai departe. Ignori. Problemele se adună în continuare. Una mai mica, treci peste…urmează una mai mare…spui că treci şi peste ea… până când îţi dai seama că s-au adunat prea multe şi că de fapt nu ai trecut peste ele ci le-ai pastrat undeva în sufletul tău într-un colţ. Iar când realizezi lucrul ăsta e deja prea târziu… deja eşti dezamăgit, amărât…te întrebi cu ce ai greşit şi nu ştii răspunsul.

Cam aşa mă simt eu acum. Aparent, nu am motiv de dezamăgire. În sufletul meu însa s-au strâns atâtea lucruri pe care le-am păstrat doar pentru mine, iar acum simt cum ies la suprafaţă una câte una. Le las să iasă, este singura soluţie de a ma descarca…

Ceea ce nu înţeleg însa este motivul care a declanşat aceste trăiri în acest moment. Un motiv simplu, mărunt…ca orice alt motiv mic pentru “probleme” mari.

Înteleg însa că mă afectează atât de mult pentru că vine din partea unei persoane foarte dragi mie. E imposibil ca atunci când cineva drag îţi spune că l-ai dezamăgit (pentru un motiv stupid care nici măcar n-ar trebui să existe) să nu te simţi aiurea.

Şi mă întreb: cu ce am greşit? Cu nimic. Numai că fiecare poate interpreta un lucru sau altul în felul său. Cateodată suntem supăraţi…s-au adunat multe în jurul nostru, lucruri care ne apasă, iar la un moment dat trebuie să iasă la lumină.

Dar cât de “bine” ne fac aceste dezamăgiri? Cu toate că dezamăgirea nu este “buna” mă gandesc la ea în felul următor: atunci când te simţi dezamăgit stai şi te gandeşti de ce te simţi aşa. Sau atunci când te afectează ceva şi eşti dezamăgit…realizezi totuşi care este rostul acestor sentimente.

Una peste alta, chiar dacă acum mă simt aiurea, am învatat ceva din furtuna de sentimente contradictorii pe care le-am avut în ultimele 2 ore: viaţa nu este mereu aşa cum o percepi tu. Poate pentru tine este, însa pentru cei dragi ţie s-ar putea sa nu fie. Poate că tu ai învaţat să traieşti şi să gândeşti într-un anumit fel. Însă poate persoanele dragi ţie (persoane care îţi vor doar binele), te percep în alt fel. Cateodată acestea cred că te-ai schimbat, că nu mai esti cel/cea pe care îl/o ştiau. Şi ştii ceva? Poate că au dreptate. Gandeşte-te dacă te afectează în vreun fel acest lucru.

Cum eşti tu? Stăpân pe tine, cu dorinţe de viaţa şi strategii de “facut faţă” tuturor obstacolelor?

Sau poate eşti o persoană influenţabilă, care ia în considerare tot ce aude în jur.

Poţi fi oricum îţi doreşti şi oricum te simţi bine. Nu îi neglija pe cei dragi însa, chiar daca nu te percep aşa cum eşti sau aşa cum vrei tu să fii. Întelege-i şi pe ei: îţi vor binele, însa nu îţi înteleg în totalitate felul de a fi. Acesta este un lucru minunat, chiar dacă nu crezi.

E minunat să fim diferiţi. Dacă am fi toţi la fel ne-am plictisi. Şi n-ai vrea să ai o viaţa plictisitoare, nu-i aşa?

Este important să înveţi din întamplări şi mai ales din “dezamăgiri”. Atunci când ai o perioada mai grea sau cţnd crezi că nu ai s-o scoţi la capat…gandeşte-te la ce înseamna acest lucru pentru tine şi caută soluţia. Ai să vezi ca vei avea soluţia atunci când nici nu te aştepţi!