joi, 25 octombrie 2012
30 de NU-uri!
Să vă spun 30 de lucruri, oameni, atitudini sau sentimente care nu-mi plac. Nu le-am scris în ordine crescătoare sau descrescătoare, toate îmi sunt neplăcute şi greu de suportat în aceeaşi măsura!
1. Minciuna. O urăsc atât de mult încât pur şi simplu pulsul îmi urcă de câte ori aud o persoană cum minte. În special, urăsc să fiu minţit în faţă, ca mai apoi când îi reproşezi asta acelei persoane, să nege totul!
2.Făţărnicia. O miros de la o poştă. Miroase oribil a persoană care, scuzaţi-mi expresia, se linge singură! Este atât de făţarnic, încât uită de fapt pe cine simpatizează şi pe cine nu. S-a obişnuit atât de mult să schimbe mii şi mii de măşti încât nici măcar nu mai ştie care e masca lui originală! Brrr, feriţi-vă de făţarnici, care vin mână în mână cu minciuna!
3. Linguşeala. Yacks, yacks, yacks! Cum pot unele persoane să fie atât de linguşitoare şi să pupe în fund pe atât de multă lume?!!!? Când observ o persoane linguşitoare, alerg un kilometru desculţ!
4. Bârfa. Am scris despre ea. Voi mai scrie despre ea. Îmi va displace în continuare! 5.Nepunctualitatea. Recunosc, nici eu nu sunt tot timpul punctual. Dar mă străduiesc! A nu fi punctual înseamnă a fi lipsit de respect şi a nu pune preţ pe persoana care te aşteaptă.
6. Italiano vero, gigolo, zii cum vrei! Tot nu-mi place. 3 kilograme de gel în păr, blugi evazaţi, pantofi în picioare, aur pe mâini, picioare, urechi şi la gât, parfum de proastă calitate şi în exces. Merge de parcă lumea e a lui şi are vocabularul sub limită. Nu a citit nici o carte în viaţa lui. Ba da! ”Cum să devii milionar”. Era cu benzi desenate.
7.Vulgaritatea. Totul în exces. Less is more!
8. Prietenii falşi. Sunt mulţi. Sunt peste tot. Aproape toţi sunt aşa. Toţi au un interes şi toţi vor să obţină ceva.
9. Prejudecata. Şi punct.
10. Înjurăturile. Când nu au ceva mai bun de zis, spun o înjurătură. Probabil asta înlocuieşte limbajul cizelat.
11. Sfaturile de la amatori. Nimic nu ma poate scoate din sărite mai tare decât aşa zisele sfaturi pe care le dau cei de pe tuşă. Nu au îndrăznit niciodată să facă nimic, niciodată nu au făcut mai mult decât să iasă din casă până la magazin şi înapoi, dar deodata sunt mari experţi în domeniile altora! Dau sfaturi legate de scris, când ei nu au citit în viaţa lor o carte sau să scrie una! Dau sfaturi legate de gătit, când tot ce au făcut a fost să mănânce. Dau sfaturi legate de televiziune, când tot ce au făcut a fost să stea cu telecomanda în mână. În concluzie, persoane care nu au realizat niciodată nimic, dar sunt buni comentatori la toate!
12.Aroganţa. Eşti mai greu de cap, e ok…dar pe deasupra mai eşti şi arogant?
13. Infidelitatea. Ai lângă tine un partener de viaţă pe care nici măcar nu-l meriţi şi ca bonus îl înşeli?
14. ”Jucătorii”. Cei care zilnic au o altă fată la braţ sau un alt băiat de mână. FRUMOOOSSS
15. Gelozia excesiva. Te verifică dacă întradevăr mergi la baie sau în dormitor, îţi controlează telefonul, îţi sună amicul sau amica în miez de noapte şi-i spune că zilele îi sunt numărate. Ce josnic!
16. Neciopliţii. Lipsiţi de educație și de cultură, cu apucături grosolane.
17. Invidia. Dacă vezi pe cineva mai frumos, bun, deştept ca tine…trebuie să-l înlături cu orice preţ!
18. Abuzul. De orice fel! Abuz de personalitate, fizic, psihic, etc.
19.Rasismul. Dacă brutalizezi un ţigan, un negru sau un asiatic nu te ridică chiar cu nimic mai presus faţă de el!
20. Avortul. Când vei avea dreptul să decizi asupra unei vieţi, să mă anunţi!
21. Intoleranţa. Nimic nu e bun, dacă nu e aşa cum spun şi vreau eu!
22. Jignirile. Cu ce drept îi spui unei persoane că e grasă, urâtă sau exagerat de slabă?
23. Violenţa. Nu pumnul e soluţia!
24. Mândria prostească. Nu ai de ce să fii atât de mândru, dar te comporţi ca un cocoş cu zece găini!
25. Persoanele ştiu-tot. Viaţa este o continua învăţare. Dacă vrei, ai de învăţat chiar şi de la un prunc de 3 luni.
26. Ura. E rea. Malefică.
27. Horoscopul. Ce poate fi mai prostesc decât să citesc dimineaţa cu sufletul la gură ce mi se va întâmpla? Nu trebuie să-mi ghicească nimeni în stele!
28.Persoanele cicălitoare. Am înţeles o dată. A doua oară. A treia oară. CUUMM??!!! Şi a patra??
29. Mizeria. De toate felurile.
30. Dezamăgirile. Sunt dureroase…
vineri, 12 octombrie 2012
Ecoul unui urlet anormal de normal!
Noi
oamenii ne putem asemăna cu lupii. Majoritatea umblă în haită, mai ales când
vor să vâneze ceva. Când vor să distrugă ceva. Aşa şi oamenii, umblă în
grupuri, sunt la fel, aşa cred că sunt mai puternici. Aşa cred că pot obţine
tot ceea ce doresc şi pot distruge tot ce alţii au construit cu sudoarea frunţii
lor. În al doilea rând, lupul năpârleşte. Îşi schimbă “haina”. Vara este
mai închisă, iarna mai deschisă la culoare.
De asemenea blana lui se compune din două rânduri de peri. Da, ştiţi ce urmează. Şi majoritatea oamenilor îşi schimbă “haina” dupa cum bate vremea. Unii sunt atât de maeştri în a avea mai multe fete, încat te gândeşti cum pot fi atât de ipocriţi. Îi vezi perfect când zâmbesc de faţă cu o persoană, iar când aceasta a plecat, faţa sa i se strâmbă în cel mai puternic dezgust. Lupului, atunci când vanează, nu trebuie să-i stea nimic în cale. Omului, când i s-a fixat ceva în minte, dacă îndrazneşti să i te împotriveşti, e dispus să distrugă TOT ce îi stă în faţă pentru a-şi atinge ţelul. Şi în special, lupul, atunci când a ajuns la pradă, sfâşie prada bucată cu bucată. Iar când, a ajuns la sfarşit, oasele sunt curăţate şi de cele mai mici fâşii de carne.
Omul, când plănuieşte răul cuiva, în primul rând cercetează locul. Când doreşte să se răzbune, o face încetul cu încetul. Iar când a ajuns să rănească o persoană, poate chiar persoana iubită, nu o lasă cu o rană sufletească şi atât. Nu, nu. Bucată cu bucată, suflare cu suflare, lacrimă cu lacrimă, totul ia! Iar când termină sentimental acea persoană, se asigură că nu-şi va putea reveni în urmatorii ani şi abia atunci se simte mulţumit. Şi nici chiar atunci.
Noi, oamenii suntem uneori atât de insensibili încat ne rănim pe noi înşine. E plăcut să rupi bucată cu bucată din inima celui de lângă tine şi să o arunci? Uneori singuri ne facem rău. Da, eu am rupt bucăţi din inima mea. Am dăruit la toţi cei ce au avut nevoie de bucăţi din inima mea. La toţi cei ce mâna au întins-o. Şi totuşi, am rupt bucăţi din inima mea şi cei ce nu au ştiut s-o preţuiască, au călcat pe ea fără teamă.
Uneori stau şi mă gândesc, şi realizez că ceilalţi lupi m-ar sfâşia dacă ar şti că urletul meu, în realitate e un plâns…
De asemenea blana lui se compune din două rânduri de peri. Da, ştiţi ce urmează. Şi majoritatea oamenilor îşi schimbă “haina” dupa cum bate vremea. Unii sunt atât de maeştri în a avea mai multe fete, încat te gândeşti cum pot fi atât de ipocriţi. Îi vezi perfect când zâmbesc de faţă cu o persoană, iar când aceasta a plecat, faţa sa i se strâmbă în cel mai puternic dezgust. Lupului, atunci când vanează, nu trebuie să-i stea nimic în cale. Omului, când i s-a fixat ceva în minte, dacă îndrazneşti să i te împotriveşti, e dispus să distrugă TOT ce îi stă în faţă pentru a-şi atinge ţelul. Şi în special, lupul, atunci când a ajuns la pradă, sfâşie prada bucată cu bucată. Iar când, a ajuns la sfarşit, oasele sunt curăţate şi de cele mai mici fâşii de carne.
Omul, când plănuieşte răul cuiva, în primul rând cercetează locul. Când doreşte să se răzbune, o face încetul cu încetul. Iar când a ajuns să rănească o persoană, poate chiar persoana iubită, nu o lasă cu o rană sufletească şi atât. Nu, nu. Bucată cu bucată, suflare cu suflare, lacrimă cu lacrimă, totul ia! Iar când termină sentimental acea persoană, se asigură că nu-şi va putea reveni în urmatorii ani şi abia atunci se simte mulţumit. Şi nici chiar atunci.
Noi, oamenii suntem uneori atât de insensibili încat ne rănim pe noi înşine. E plăcut să rupi bucată cu bucată din inima celui de lângă tine şi să o arunci? Uneori singuri ne facem rău. Da, eu am rupt bucăţi din inima mea. Am dăruit la toţi cei ce au avut nevoie de bucăţi din inima mea. La toţi cei ce mâna au întins-o. Şi totuşi, am rupt bucăţi din inima mea şi cei ce nu au ştiut s-o preţuiască, au călcat pe ea fără teamă.
Uneori stau şi mă gândesc, şi realizez că ceilalţi lupi m-ar sfâşia dacă ar şti că urletul meu, în realitate e un plâns…
Abonați-vă la:
Postări (Atom)